Pe cand eram eminenta studenta la Istorie in distinsa urbe a Iasului incercam sa fac meditatii cu sora mea, evident la istorie, pentru BAC. Spre marea mea satisfactie alesese tocmai materia la care eu ma pregateam sa devin "profa" cu perspective sigure de scorpie...Asadar aveam sedinte seara intre cateva cafele si multe tigari in care incercam sa-i insuflu entuziasmul pentru " descoperirea trecutului" cu discursuri motivationale:
"- Femeie, tre sa-si cunosti trecutul neamului, ca sa intelegi prezentul, sa fii pregatita pentru viitor. Tu nu intelegi ca nu poti privi superficial!
La care sor-mea raspunde cu sictir:
"- Auzi, poate nu-ti dai seama , da acu esti acasa si pe mine ma intereseaza sa iau bacu iar la istorie e cel mai putin de invatat. Daca ai de gand sa ma freci la cap zi-mi ca invat singura :D!
Asa ca am abandonat arma - alias carte de istorie, si-am lasat-o pe ea sa se descurce. A luat 10 pentru ca oricum mai stia cate ceva :) si nu a avut nevoie de patetismul meu de profesor in devenire ca sa aiba nota mare.
Noi astia care stergem de praf cartile din biblioteci plini de adanca evlavie pentru panza de paianjen ce-acopera vreo cronica antica - sau cel putin stergeam, ca-ntre timp vorba cantecului, mi-am luat nevasta - suntem de fapt cei care uitam. Uitam ca ieri a fost, ca tot ceea ce avem este azi, ca urmeaza maine, ca viata merge inainte, nu inapoi si e bine sa-ti cunosti trecutul - dar INTODEAUNA tinteste spre viitor. De pe inaltimea zidurilor care te impiedica sa uiti.
Text by Elizuc
