26.06.2009

Daruri


Vrei ,
Dar te-mpiedici de ganduri ,
Poti ,
Dar te-ncurci printre randuri ,
Stii ,
Dar te opreste constientul ,
Vezi ,
Dar tu negi iar prezentul ,
Simti ,
Dar magia te-ngradeste ,
Crezi ,
dar nesiguranta te topeste ,
Graiesti ,
Dar cuvintele-s alese ,
Iubesti ,
Dar curand , n-o sa-ti pese...
by Claudiu

25.06.2009

Halta


Când ti se-agata luna de bluza ca o brosa
visez ca esti o halta din caramida rosa
în care trenul intra aproape senzual.
Dar nu stiu, impiegatul din tine se revolta
sau poate simlti pindarul pindind dinspre recolta

de tii cu miini de febra pacatul la semnal?
Mircea Dinescu - Halta pe camp

Spre tine


Departe de lume, departe de toate
Departe de ganduri, de tot ce-i mister
De lucruri profunde, ce n-au inteles
Acolo unde totul imi este stingher.

Gandul ma poarta si mai departe, spre tine
Desi sufletu-mi sade in pace alinat.
Dar inima, iata, imi bate de moarte
Cu tine insa, m-as simti minunat.

Si gandul acesta imi chinuie viata
Ca nu stiu de noi am putea,
Sa fim impreuna, sa stai toata viata
Sa stai langa inima mea.

Raspunde-mi la chemare, iubita mea
Intinde-ti bratele si primeste-ma acum
Astept de-o vesnicie sa vin,
Si sa ma prefaci in scrum.
Kiss Andrei "Spre tine"

24.06.2009

Puntea

Soapta noptii se aude suspinand incetisor;
Arborii prin intuneric dau un freamat sunator,
Si deodata Aurora se iveste radioasa,
Ca un ochi ce se deschide sub o geana luminoasa.
Dulce, vesela, rozie, scumpa ca un vis iubit,
Ea-si ia zborul peste lume de la mandrul rasarit
Si-intalneste-n a sa cale o copila cosanzeana
Ce-i scaldata in navalnic si-n san poarta odoleana.
S-a oprit copila trista pe o punte de stejar,
Plansu-i lin pe san ii cade ca un scump margaritar;
Iar paraul de la maluri smulgand floare dupa floare,
Le depune cu soptire langa albele-i picioare.
De ce plangi?… ii zice-o raza pe-a ei frunte stralucind.
Tu esti juna, esti menita sa traiesti, sa mori iubind;
Pentru tine-orice durere trebuie ca sa se curme…
Nouri sunt ce nu fac umbra si dureri ce nu lasa-urme.
Vasile Alecsandri "Puntea"

Anotimpuri


Caci de-ar aduce toamna fulgii de zapada
Si ar pluti in aer jucausi,
Am alerga voiosi si reci pe strada,
Dar ne-ar fi dor de micii carabusi.

De primavara ar ingalbenii copacii,
Romantici printre frunzele de tei
Ne va fi dor sa infloreasca macii,
Si-n turme zbenguiala unor miei.

De s-ar putea ca pomii sa-nfloreasca iarna
in anotimpul friguros si inghetat,
Si-n frumusetea florilor de-a valma
Sa ne-amintim povesti cu Verde-imparat.

Dar toate-acestea par ca nu se poate,
Sa-ntrebator intoarcem drumul inapoi,
Aripi de carabus par astfel toate,
Minuni facute parca pentru noi.

ANOTIMPURI - Nichita Stanescu

23.06.2009

Cavalerul

Caută-mă în alţi ochi,
rosteşte-mă pe alte buze,
prinde o stea de câte o trestie
şi numără fiecare aţă din ghem...

Îneacă-mi catargele în mereu
altă mare; aş vrea
să mă simţi în fiecare ghiocel,
în fiecare strop de ploaie,
în fiecare petală de floare,
în fiece vis,
în fiece zi...

Toate-s o lacrimă, toate o vină
tu doar caută-mă în alţi ochi
şi iubeşte fiecare fulg de floare...

sunt sufletul tău teutonic...
Suflet teutonic - Adlydde

Plecaciune


Deşi mă doare geana nopţii
adâncul tău din val aruncă zarul sorţii
fără să vreau
fără să pot să ştiu
de ce o fac
mă-nchin la tine.

Mariana Tănase: “Poezie cu Dunăre”



Promisiune

17.06.2009

Consens



In copilaria fiecaruia dintre noi exista un loc magic, incarcat de bucurie, unde dorintele se implinesc si viata e intotdeauna roz, chiar daca timpul trece, la fel si copilaria.... Pentru mine locul acela cu totul si cu totul special e Braila (iar Terente n-are nici o legatura). De cand ma stiu Braila a fost punctul dintre casa mamei si mare. Acolo ne opream, la mamaia, cateva zile, in drumul nostru spre Constanta. Era locul cu bunatate, cu bolta de vita in curte, cu crini in gradina care te ameteau seara cu mirosul lor, cu tot felul de mistere ascunse in sifonierul din casa mare.

Ritualul cerea cu rigurozitate sa mergem de fiecare data la debarcader, sa cumparam bomboane CIP , care numai la Braila se gaseau, iar eu intotdeauna le terminam cu mult inaintea sora-mii drept pentru care rezultau intense lupte de confiscare. Salutam Dunarea - intotdeauna stralucitoare si gatita cu aur cand mergeam pe faleza - si mancam obligatoriu peste. Bac-ul ne astepta rabdator sa trecem pe malul salbatic (evident atunci cand padurea nu era inundata) pe plaja cu nisip fin ca faina si unde ne puteam balaci in voie in apele cuminti ale batranului fluviu. parca si Dunarea stia ce bucurie e pentru noi si statea sa ne terminam joaca fara sa se involbureze sau sa se grabeasca spre mare, la fel cum stau cainii blanzi sa se joace cu copiii.

Apoi urmau mesele la tanti, cu verisoare, unchi, galagie, cantece despre tiganii care trec si petrec cum treceam si noi de la o matusa la alta si inapoi la mamaia sub bolta racoroasa cu tataia numarand in greceste si intrebandu-ne de ce nu bem Pepsi cu piper:)

Anii au trecut, multi , unii mai lini, altii mai grabiti - ca Dunarea, iar Braila a ramas si acum clipa de racoare intre dealurile Moldovei si valurile marii iar noi inca mai mergem la debarcader, salutam fluviul, si bem sub bolta vitei de langa casa mare.



text by Elizuc

--
Cosmin Jurca